Cine sunt

China: Huā juǎn cu ceapă verde

Al șaselea episod din Fomietzsche 52: 52 de rețete din 52 de țări în 52 de săptămâni la cratiță.

Share

Așa cum noi avem scorvergi (sau langoși) pe care le mâncăm ba cu brânză și smântână, ba cu dulcețuri sau ciocolată, așa au și chinezii Huā juǎn – un aluat de bază în bucătăria lor de subzistență, un fel de mâncare „dim sum” (de brunch, cum ar veni), care reflectă și marea lor dragoste pentru gătitul la abur. Adică o păturică în straturi pufoșele care înlocuiește orezul sau potolește foamea fără niciun ajutor.

Huā juǎn înseamnă mot-a-mot „întorsătură din floare”, deci forma e importantă, chiar dacă mie nu prea mi-a ieșit. 😅

Pentru aluat

  • 250g făină
  • 1 lgț drojdie instant (cea care se adaugă direct în ingredientele uscate – e diferită de cea uscată activă, care se dizolvă în apă călduță și se așteaptă 5-10 minute ca să facă bule)
  • ¾ lgț praf de copt (ignoră-l dacă ai mult timp de dospit, rolul lui e să-ți reducă timpii morți)
  • 1 lingură zahăr
  • 1 lgț ulei de susan 
  • 130 ml apă călduță adăugată gradual 
  • ½ ligț sare

Pentru umplutură

  • O legătură de ceapă verde
  • ½ lgț 5 spice
  • ½ lgț sare
  • 2 lgț semințe de susan coapte
  • 1 lingură ulei de susan încins

Înainte de orice, încinge o tigaie și prăjește rapid semințele de susan – stai lângă ele, se ard repede. Apoi apucă-te de aluat. 

Cântărește-ți ingredientele, amestecă-le pe cele uscate între ele, pune uleiul și toarnă apă în fir subțire, în timp ce frămânți cu mâna. Eu am turnat apa în 3 ture. O să vezi că aluatul e destul de fărâmicios la început, deci trebuie să ai răbdare și încredere. Frământă-l pe un blat foarte puțin înfăinat până începe să aibă o alură de aluat, apoi lasă-l acoperit 10 minute. 

În aceste 10 minute, toacă ceapa verde subțirel și pune-o într-un castrol alături de toate condimentele pentru umplutură. 

După ce s-au scurs cele 10 minute, finalizează aluatul. La final, trebuie să fie fin la atingere și să pară ușurel și pufoșel. 

Când e gata, întinde-l cu sucitorul într-un dreptunghi subțire, întinde umplutura pe toată suprafața, apoi împăturește-l în 3, astfel încât să ai 3 straturi de aluat. Taie-l apoi în 12 părți egale și cuplează-le în pereche de câte 2, după cum vezi în poză. 

Tehnica de întindere și sucire a bun-urilor o poți vedea în acest video pe care eu am eșuat să îl urmez cu sfințenie, așa că au ieșit… așa. Abia acum am ajuns la momentul dospirii – 30 de minute, acoperite. 

Când minutele au zburat, încinge calumea o tigaie și – când simți că sfârâie – pune rulourile în ea. Lasă-le cât să-și facă crustă pe fund, apoi pune 100 ml de apă și un capac, ca să facă aburi. Sunt gata când apa s-a evaporat și ele sunt pufoase, ușor lipicioase la atingere. 

Tehnic și tradițional, aceste rulouri se făceau exclusiv la aburi. Modernismul însă a decis că e loc și de niște reacție Maillard. 🤪 Dacă ești super șmecher, faci tot procesul ăsta într-un bamboo steamer și abia apoi le dai crustă în tigaie. Io n-am avut 😥

Presară niște susan copt peste ele și mănâncă-l cu sos hoisin, chilli oil sau kimchi, ca să împrietenim popoarele. Eu le-am mâncat inclusiv cu șuncă și cașcaval, ca-n Balcani! 🤪

Share

Lasă un comentariu

Continuă să citești

Al șaptelea episod din Fomietzsche 52: 52 de rețete din 52 de țări în 52 de săptămâni la cratiță.

Gata, te-ai abonat!