Așa se numește proiectul la care mă înham în 2024, anul în care vreau să învăț mâncând.. și gătind. E forma mea preferată de studiu – niciodată pe stomacul lor – și o strategie care bifează Sfânta Treime de care am nevoie într-o perioadă în care busola nicolesciană e ușor dezorientată. 

Mă ajută să gătesc și acasă, deci să mănânc mai ieftin și echilibrat, mă învață despre tehnici pe care nu le folosesc la secția startere într-o bucătărie de fine dining, și mă motivează să lucrez la brandul meu personal de foodie scriitoare, ahtiată după trivia și povești de culise despre oameni și mâncare. 

Cum funcționează:

În fiecare săptămână, gătesc un preparat specific unei țări pe care am ales-o pe sprânceană, adică fooooarte subiectiv. Am pe listă țări în care nici nu visez să ajung vreodată (Australia), țări a căror gastronomie o ador (Italia), țări care, din păcate, nici nu știu cât mai rezistă pe hartă (Palestina). Ideea e să învăț ceva nou despre bucătăriile lor, dar să le pot găti preparatele în garsoniera mea cu aragaz și airfryer only, cu ingrediente pe care le pot cumpăra din București.

Aici pe blog voi lăsa rețeta cât mai detaliată, cu poze și link-uri și povestioare de culise, iar pe Instagram și TikTok, unde aproape că nu exist 😅, voi încerca să nu mă fac de râs în Reel-uri care gâdilă algoritmii, căci oameni suntem și validarea e pâine caldă. 

Sunt bucătar wannabe și improvizatoare nativă, așa că nu vă așteptați la THE REȚETĂ infailibilă, cât mai degrabă la o joacă curioasă care învață din mers și de la alții, deci vă încurajez să-mi scrieți cum faceți voi și ce ați face altfel și ce secrete ascund experimentele voastre. 

Așa că dacă vă place ce vedeți și încercați și voi, dați un semn, un tag sau un hastag la #fomietzsche52, ca să chițăi și io acasă.